Crăciunul este sărbătorit în diferite feluri de 2000 de ani, fiind o sărbătoare dedicată nașterii lui Iisus Hristos. În epoca modernă, accentul se pune pe un personaj imaginar care lasă cadouri noaptea, în secret, adică Moș Crăciun. Sigur v-ați întrebat la un moment dat cine și cum a decis să cântăm colinde, să împodobim bradul sau să oferim daruri. Pe măsură ce voi prezenta evoluția Crăciunului, sigur vă veți da singuri seama de asemănările izbitoare.

Din perspectiva religioasă, Nașterea Mântuitorului a avut loc în Betleem, unde Maria și Iosif, părinții, au fost nevoiți să călătorească. Maria a intrat în travaliu și a găsit adăpost în acea noapte într-un grajd. Odată cu nașterea lui Iisus în iesle, Cei 3 Magi de la Răsărit au putut observa pe cer o stea deosebită care i-a îndrumat spre Betleem. Această stea simboliza nașterea viitorului Rege al Iudeilor, de aceea cei 3 erudiți s-au prezentat cu multe cadouri (aur, smirnă și tămâie). O legendă spune că Moș Crăciun este chiar proprietarul grajdului în care Maica Domnului s-a adăpostit. Bradul este folosit pentru împodobire fiindcă este „veșnic”, exact ca Dumnezeu, adică este singurul pom ale cărui frunze nu cad. Decorațiunile sunt o manifestare a bucuriei, iar în vârful bradului este o stea pentru a aminti de steaua care i-a ghidat pe Magi. Moș Crăciun ar fi de fapt Moș Nicolae, un sfânt care în timpul vieții oferea bogățiile sale copiilor sub formă de bănuți sau mâncare, an de an, în ghetuțe.

Înainte de creștinism, popoarele nordice sărbătoreau în preajma Solstițiului de Iarnă din mai multe motive: pentru zeul lor, Odin, dar și pentru a marca sfârșitul unei perioade însorite (ceea ce o veche legendă celtică descrie ca o bătălie între Regele Întunericului și Regele Luminii). Unul dintre aceste obiceiuri presupunea ca tatăl și fiul să adune butuci de lemn pentru a face focul cât mai rezistent de-a lungul celor 12 zile de sărbătoare. Triburile germanice obișnuiau să decoreze copaci cu fructe și lumânări pentru Odin, fiindcă arborii erau venerați adesea în credința lor.

Simultan, Imperiul Roman acorda libertăți sclavilor pentru a se bucura de festivalul Saturnalia, dedicat zeului agriculturii. Cu această ocazie, pomii din fața caselor erau împodobiți cu mici ornamente de metal și se dăruiau cadouri simbolice pentru a le ura noroc în noua recoltă. Elita societății sărbătorea pe 25 decembrie nașterea lui Mithra, un zeu cunoscut drept „Soarele Nebiruit”.

Începuturile creștinismului cuprindeau o singură sărbătoare: Paștele. Abia în 320, Papa Iulius I a hotărât că pe 25 decembrie se va sărbători nașterea Domnului, data fiind aleasă din mai multe posibile motive. Așa cum am prezentat mai sus, europenii considerau decembrie o lună menită celebrării, iar pe 25 se născuse un important zeu, deci Nașterea Mântuitorului pe 25 decembrie ar fi făcut mai ușoară celebrarea și acceptarea creștinismului și ar fi indus poporului ideea că există un nou Soare etern, fiul lui Dumnezeu. Există și o altă variantă care implică puține calcule:  Ziua Întâi a Creației se considera Echinocțiul de Primăvară (pe 22 martie) și Lumina a fost creată în a 4 a zi (pe 25 martie);putem face o comparație spirituală între Isus și Lumină, iar o sarcină durează în medie 9 luni, așadar 25 decembrie pare ziua potrivită pentru o nouă sărbătoare cunoscută ca „Festivalul Nașterii”. Această decizie, precum și lipsa unor îndemnuri ale Bisericii despre felul de a sărbători, au dus la îmbinarea tradițiilor creștine cu cele păgâne.  

Popularizarea creștinismului din Evul Mediu a consolidat sărbătoarea Crăciunului. Bucuria ținea 12 zile și unea clasele sociale printr-un festin al celor înstăriți la care erau invitați și servitorii. Sacrificarea porcului în noiembrie pentru Crăciun, dacă vă vine a crede, era un obicei important în vestul Europei. Cei mai îndrăzneți se deghizau în animale și interpretau cântece din folclor sau dansau. Uneori erau răsplătiți cu bănuți sau mâncare.  

Tot în această perioadă se începe tradiția de împodobire a bradului de Crăciun, probabil fiindcă forma sa triunghiulară amintește unor călugări de Sfânta Treime. În Evul Mediu Timpuriu, pentru împodobire s-au folosit mere roșii ce amintesc de păcatul lui Adam și al Evei. Martin Luther a avut ulterior ideea de a decora bradul cu lumânări, pară-se fiind inspirat de strălucirea nocturnă a stelelor asupra brazilor. Așadar, de la an la an, oamenii deveneau din ce în ce mai inventivi în decorațiuni: nuci, sticlă transparentă, fundițe, beteală ș.a., dar originea tradiției așa cum o cunoaștem rămâne centrul Europei, secolul al XVI-lea. Un alt simbol al Crăciunului sunt coronițele (făcute din crenguțe de brad și ilis) și vâscul. Inițial, romanii își ofereau reciproc de Saturnalia coronițe decorate cu ilis – plantă asociată cu zeul agriculturii-pentru noroc. În perioada persecuției creștinilor, aceștia au început să facă la fel pentru a nu fi deconspirați, chiar le agățau în fața ușilor pentru a întări credința că sărbătoresc Saturnalia. Sărutatul sub vâsc este o practică de asemenea romană, deoarece planta se considera ca oferind fertilitate și noroc.  

Probabil cel mai cunoscut simbol al Crăciunului în zilele noastre, Moș Crăciun, este un produs al imaginației, care a devenit îndeosebi popular din secolul XX. Acest personaj este foarte asemănător cu unele legende din Scandinavia, iar faptul că Moș Crăciun locuiește în Laponia poate nu este doar o coincidență.  Pentru nordici, Odin este regele zeilor, un bărbat cu o barbă lungă și albă, care călătorește pe cer cu Sleipnir, calul său cu 8 picioare. Copiii așezau la intrare paie și morcovi special pentru acesta, drept mulțumire primeau mici cadouri în schimb. Spiridușii moșului sunt gnomii (despre care se spunea că  păzesc casa de spirite rele) și elfii (semi-divinități ale fertilității din mitologia nordicilor).

Cred că putem concluziona prin a admite influențele păgâne asupra tradițiilor de Crăciun, dar și laicitatea acestor obiceiuri în zilele noastre. Această sărbătoare a avut multe forme de-a lungul secolelor și astăzi cu siguranță este la nivelul maxim de popularitate, probabil fiindcă esența din spatele acestor tradiții s-a pierdut treptat. Crăciunul tinde să devină din ce în ce mai comercial, iar ideea de a crede cu adevărat în simbolistică scade simultan.

---

Imagine principală:

Alte imagini din cadrul articolului:

Bibliografie: