Orașele constituie una dintre formele principale prin care omul își lasă amprentă asupra Planetei. Pentru a dezvolta un centru urban, aproape toate elementele naturale ale zonei respective sunt modificate drastic sau eliminate.

Impactul pe care-l are un oraș asupra tuturor componentelor mediului înconjurător este foarte vizibil. Râurile sunt îndiguite, pădurile adiacente sunt defrișate, multe specii de animale migrează sau dispar din zonă, relieful este alterat, pentru a fi favorabil locuințelor, iar solurile sunt aproape inexistente.

Interesant – și îngrijorător în același timp, este modul în care un oraș influențează clima din zona respectivă.

Case, blocuri, clădiri înalte, străzi, bulevarde, tuneluri, poduri, transporturi subterane, canalizări, depozite, fabrici, mașini, autobuze, trenuri: toate aceste elementele de bază ale oricărei concentrații urbane schimbă în mod semnificativ clima locală.

De fapt, în cazul orașelor, din cauza diferențelor climatice semnificative, se introduce conceptul de microclimat urban. Cum este acest microclimat diferit de cel natural din regiunea respectivă?

În primul rând, orașele, prin natura lor, au proprietatea de a capta și reține o cantitate mai mare căldură. Temperatura este deci vizibil mai mare într-un oraș decât în zona rurală din jurul său. Diferența de temperatură poate depăși valoarea de 5°C în zile senine de vară spre exemplu.

Există mai multe motive pentru care zonele urbane sunt mai calde. Pe de o parte, aici, activitățile umane sunt mai intense și eliberează o cantitate mai mare de căldură. Mașini, aparate de aer condiționat, procese industriale, toate acestea degajă energie termică. E foarte interesant că și căldură emisă de corpul fiecărui cetățean contribuie la încălzirea orașului.

Totodată, activitățile umane de regulă eliberează gaze precum dioxidul de carbon sau oxizi de azot, care au efect de seră, adică au proprietatea de a reține căldura provenită de la Soare. Concentrația acestor gaze este mai mare în zonele urbane, motiv pentru care și cantitatea de căldură reținută este mai mare. Orașele au practic un dublu efect de seră: cel natural și cel artificial.

Clădirile și străzile dintr-un oraș contribuie și acestea la încălzirea sa. Materialele din alcătuirea lor au de regulă tendința de a reflecta foarte slab radiația solară. Deoarece absorb radiația solară, vor emite o cantitate mai mare de căldură. În categoria acestor materiale, se încadrează betonul, asfaltul și în general, orice material închis la culoare – culoare închisă apare dacă un obiect reflectă o cantitate mică din radiația solară.

Interesant este și faptul că marile aglomerări urbane precum Chicago încălzesc aerul și prin iluminatul nocturn.

Lipsa vegetației abundente în orașe este un ultim factor care contribuie la încălzirea lor. Arborii, prin procesele biologice pe care le desfășoară, au un efect de răcire asupra zonei în care sunt plantați.

Căldură este eliminată greu și lent din zona urbană, din cauza modului în care sunt construite marile metropole. Străzile și clădirile, adesea înalte, nu sunt structuri aerodinamice, motiv pentru care încetinesc sau obturează circulația vânturilor, care au rolul de a disipa căldură excesivă și de a aduce aer mai rece din zonele adiacente.

În general, vânturile sunt mai puțin puternice într-o zonă urbană. Însă nu este obligatoriu să fie așa mereu. Configurația complexă a tuturor clădirilor dintr-o aglomerare urbană poate forma în unele cazuri structuri prin care, din contră, vântul bate mai puternic și mai turbulent. „Canioane urbane”, alcătuite dintr-un stradă și blocuri înalte de-a lungul ei, pot accelera circulația aerului, mai ales în zonele în care drumurile se îngustează.

Totodată, în spații mai restrânse, sub acțiunea formei pe care o au construcțiile respective, se pot forma chiar vârtejuri de aer.

În mod analog, orașele au tendința de a reține substanțele poluante degajate de activitățile umane. Smogul, adică acel strat de gaze emise de sectorul industrial sau de automobile, a început să fie din ce în ce mai des întâlnit în marile metropole ale Lumii.

Smogul format din produșii gazoși rezultați din arderea combustibililor fosili se numește smog sulfuros, sau „smog londonez”. A fost caracteristic orașelor din Marea Britanie la final secolului XIX și începutul secolului XX.

Smogul format din noxele eliberate de vehicule se numește smog fotochimic. Este caracteristic în special orașului Los Angeles și altor zone urbane cu o circulație rutieră intensă.

Ambele tipuri de smoguri sunt nocive pentru oameni: cauzează de regulă boli ale sistemului respirator precum astmul. În ultimele decenii, au existat eforturi de a îmbunătăți calitatea aerului, ceea ce a redus intensitatea de manifestare a acestui fenomen atmosferic.

Mai mult decât atât, orașele mari par să aibă un impact și asupra cantității de precipitații care cad anual. Un studiu realizat pe baza datelor din perioada 2001-2020 a arătat ca 60% din orașele de la nivel global înregistrează mai multe precipitații decât regiunile adiacente. Exemple de astfel de metropole include Kuala Lumpur, Sydney, Houston, Ciudad de Mexico.

Acest fenomen este explicat în principal prin evaporarea mai intensă a apei dintr-un oraș, din cauza temperaturii mai mari. Formarea norilor de precipitații este favorizată și de prezența în concentrații ridicate a substanțelor poluante de aer, care joacă rolul de nuclei de condensare, în jurul căruia se acumulează vaporii de apă.

Totuși, există orașe precum Jakarta și Rio de Janeiro, unde sunt mai puține precipitații decât în zona adiacentă.

Conform studiului menționat, această cantitate mai mică de precipitații este explicată de înlocuirea vegetației și solurilor cu structuri impermeabile, ceea ce încetinește evaporarea apei, și de acțiunea unora dintre aerosolii emiși în atmosferă, care pot reduce umezeală și stabiliza vremea, în unele condiții.

Aceste „anomalii ale precipitațiilor” pot varia în mod drastic chiar în spații restrânse. Spre exemplu, Sao Paulo înregistrează mai multe precipitații decât regiunea în care se află, pe când Rio de Janeiro, mai puține. Cele două aglomerări urbane se află la o distanță de aproximativ 350km.

În orice caz, cred că sunt necesare mai multe studii pe această temă pentru a determina în mod exact și înțelege toți factorii care determină schimbări în cantitatea de precipitații anuale dintr-o metropolă.

Din punctul meu de vedere, un lucru este sigur însă: modul în care un oraș modifică manifestarea elementelor climatice prezentate anterior nu formează un microclimat sustenabil. Temperaturile mari pot ajunge insuportabile pentru cetățeni, smogul este periculos pentru sănătatea publică, lipsa sau abundența precipitațiilor poate duce la apariția caniculelor sau inundațiilor.

De aceea cred că este foarte importantă dezvoltarea sustenabilă a orașelor. Urbanizarea este un proces care evoluează vertiginos, în prezent mai bine de jumătate din populația Lumii trăiește în zone urbane, iar procentul este în creștere. Ar trebui investite cât mai multe resurse în a regla condițiile climatice dintr-un oraș, pentru că asupra noastră, cetățenilor urbani, se răsfrâng consecințele.

Acest articol face parte din rubrica „Descoperă Lumea prin Geografie!”. Vă invit să consultați arhiva rubricii, pentru a citi și alte articole despre Planeta pe care trăim!

Vă plac articolele noastre? Ne puteți urmări pe Facebook, pe Instagram sau pe canalul nostru de pe WhatsApp, pentru a fi notificați atunci când apar articole noi!

---

Imagine principală:

Alte imagini din cadrul articolului:

Bibliografie: