Societatea umană se confruntă în prezent cu o mulțime de probleme de mediu, cu dimensiuni globale și consecințe considerabile.

Deteriorarea ecosistemelor. Declinul biodiversității. Poluarea aerului. Poluarea apelor. Încălzirea globală. Toate acestea sunt probleme fundamentale ale secolului XXI, pe care umanitatea este nevoită să le rezolve.

Spre exemplu, marile metropole ale Lumii resimt din ce în ce mai puternic amenințarea pe care o constituie creșterea nivelului Oceanului Planetar. În ritmul actual al schimbărilor climatice, până în 2050, 800 de milioane de oameni din orașe de pe coastă precum New York, Miami sau Bangkok vor fi afectați de acest hazard și mai ales prin inundațiile mai frecvente pe care le generează. Costul economic total ar putea să ajungă la 1 trilion de dolari până la mijlocul secolului.

În unele regiuni, însă, cea mai mare provocare climatică o reprezintă deșertificarea. În esență, deșertificarea reprezintă extinderea suprafeței mediului deșertic la nivel global. Cu alte cuvinte, unele regiuni de pe Terra se transformă treptat, chiar în acest moment, în deșerturi.

Conform Națiunilor Unite, mai mult de 250 de milioane de oameni de pe Pământ sunt afectați de deșertificare, iar alte 2 miliarde de persoane, adică 25% din populația Lumii, se află la risc.

Cu toate că, în mod natural, suprafața pe care o ocupă deșerturile se modifică în timp, datorită variației condițiilor climatice, în prezent, deșertificarea este accelerată de activitatea umană. Mai exact, acest proces apare în urma degradării solului și covorului vegetal din mediul respectiv.

Agricultura excesivă și suprapășunatul reprezintă cauzele prinicipale ale deșertificării. Pentru a face față cererii mari pe piață a produselor agricole, fermele trebuie să producă cât mai multe culturi. Acest tip de agricultură intensă epuizează materia organică și apa din sol, ceea ce duce la eroziunea și degradarea sa.

Degradarea solului este o problemă enormă a Lumii. În 2019, la nivel global, 1,56 miliarde de hectare de pământ erau afectate de acest fenomen, adică o suprafață de aproape 66 de ori mai mare decât România.

În mod similar, animalele din crescătoriile foarte mari se hrănesc din vegetația locală mai repede decât se poate reface aceasta.

Prin distrugerea covorului vegetal și prin epuizarea resurselor de apă, zona respectivă va deveni aridă – în mod normal, copacii și arbuștii, prin procese biologice, generează precipitații. În lipsa precipitațiilor, rocile din sol vor dezagrega, iar în lipsa vegetației, solul este vulnerabil eroziunii. În acest caz, după câțiva ani, se va forma un relief deșertic, cu condiții climatice specifice celor din deșert.

Cu alte cuvinte, un sector agricol prea solicitant pentru mediul în care se află poate transforma regiuni vulnerabile în deșerturi.

În mod alternativ, defrișările excesive pot determina apariția deșertificării într-o regiune, deoarece copacii au proprietatea de a păstra umiditatea și protejează solurile de la eroziune.

Deșertificarea se manifestă cu precădere în Africa, mai ales în Sahel, care este o regiune semiaridă de tranziție între Savana Africană și Deșertul Sahara. Sahelul se extinde pe o distanță de 5900km, pe suprafața a multor state: Mali, Niger, Chad, Sudan, Sudanul de Sud, Etiopia, și înregistrează variații anuale foarte mari ale precipitațiilor. Atunci când apar, secetele sunt de regulă prelungite, mai intense și determină o reducere temporară și sesizabilă a producției agricole. Astfel, agricultura devine pentru aceste țări o problemă de securitate națională.

Deșertificarea nu este, însă, limitată la acest areal și se manifestă și în sudul SUA, adică în California și vestul statului Texas, în extremele sudice ale Europei și în sudul și centrul Asiei.

În mod clar, deșertificarea este o problemă cât se poate de serioasă. Degradarea solului înseamnă pierderea în mod ireversibil a fertilității sale, ceea ce împiedică dezvoltarea agriculturii pe acel teren. Imposibilitatea de a obține necesarul agricol duce la instaurarea foametei și, în cazuri extreme, la deplasarea sau emigrarea populației.

Totodată, deșertificarea afectează starea de sănătate a oamenilor. În primul rând, există un risc ridicat de malnutriție, din cauza agriculturii insuficiente. Deșertificarea reduce cantitatea de apă potabilă disponibilă, ceea ce crește rata de îmbolnălvire a populației. Eroziunea solului degajă în aer mai multe substanțe poluante care pot cauza probleme respiratorii. Nu în ultimul rând, deplasarea populației poate duce la răspândirea unor infecții contagioase.

De asemenea, deșertificarea distruge habitatul natural al speciilor de animale din stepă, ceea ce amenință integritatea biodiversității în acea zonă.

Ce poate fi făcut pentru a lupta împotriva deșertificării? Cea mai bună soluție este prevenția. Exploatarea în mod echilibrat a solului și vegetației, astfel încât agricultura și pășunatul să nu epuizeze resursele acestea, reduce considerabil riscul de deșertificare a regiunii respectiv. Utilizarea tehnologiilor noi și a tehnicilor sustenabile în agricultură este recomandată în acest caz.

Totodată, protejarea solului se poate face prin plantarea unor specii de plante rezistente la secetă sau chiar prin reîmpăduriri.

Pentru a opri extinderea Deșertului Sahara în Sahel, mai multe state africane cooperează în cadrul ambițiosului proiect „The Great Green Wall”, care, în esență, prevede construirea unei bariere forestiere. Cu o lungime de aproximativ 8000km, The Great Green Wall propune dezvoltarea unui ecosistem unitar, de trei ori mai mare decât Marea Barieră de Corali.

Până acum, s-au plantat 20 de milioane de arbori, a fost salvată de la degradare o suprafață de 20 milioane de hectare și s-au creat 350 000 de locuri de muncă.

În afară de reîmpăduriri, proiectul african urmărește îndeplinirea a mai multor obiective, care să îmbunătățească calitatea vieții în Sahel: investiții în surse de apă potabilă și energie regenerabilă, securitatea alimentară, crearea oportunităților economice pentru micile afaceri, scăderea ratei de emigrație.

Un proiect similar se desfășoară și în China, pentru a stopa extinderea Deșertului Gobi. Conform planificării, bariera forestieră ar trebui până în 2050 să ocupe o suprafață de aproximativ 35 de milioane de hectare, de-a lungul a 5000 de km.

…

Vă plac articolele noastre? Ne puteți urmări pe Facebook, pe Instagram sau pe canalul nostru de pe WhatsApp, pentru a fi notificați atunci când apar articole noi!

---

Imagine principală:

Alte imagini din cadrul articolului:

Bibliografie: