Context

Hezbollah, o grupare teroristă cu baza în Liban, a lansat rachete înspre orașe din Nordul Israelului în perioada anilor 1990, ceea ce a reprezentat o mare problemă de securitate pentru Forțele Armate Israeliene. În anul 2004, ideea pentru Iron Dome („Domul în Fier”, în limba engleză) a prins amploare, odată cu instaurarea Generalului de Brigadă Daniel Gold ca șef pe secția de Cercetare și Dezvoltare a Forțelor Armate Israeliene. Gold a fost un mare susținător al acestui proiect de apărare antirachetă, convingând și politicieni importanți să susțină proiectul.

În Cel de-al Doilea Război al Libanului din 2006, aproximativ 4000 de rachete Hezbollah au aterizat în nordul Israelului, inclusiv în Haifa, al treilea cel mai mare oraș din țară. Atacul de rachete a omorât 44 de civili și a forțat peste 250000 de cetățeni israelieni să își evacueze locuințele.

În urma acestor atacuri, Ministrul Apărarii Amir Peretz a optat pentru „Iron Dome”, ca metodă principală de apărare împotriva rachetelor de rază scurtă. De atunci, sistemul de 210 milioane de dolari a fost dezvoltat de către producătorul de tehnologii de luptă, Rafael, împreună cu FAI.

În mai 2021, se estimează că grupurile militante palestiniene aveau un arsenal de aproximativ 30000 de rachete și proiectile în Fâșia Gaza, ținte potențiale pentru Iron Dome, odată lansate. Raza de acțiune variază foarte mult și sistemele de ghidare duc lipsuri, dar precizia s-a îmbunătățit de-a lungul anilor.

De unde provine numele?

Liderul de proiect, Colonelul S. și echipa sa din Administrația pentru Dezvoltarea Armelor și a Infrastructurii Tehnologice (Maf’at) aveau nevoie de un nume potrivit.

« Primul Nume la care m-am gândit a fost “Anti-Qassam”, dar când proiectul a început să avanseze, am realizat că acesta era un nume problematic. Am stat cu soția mea și împreună am discutat despre mai multe nume potențiale. Ea a sugerat numele „Tamir” pentru rachetă și pentru sistem „Golden Dome”. „Tamir” a fost aprobat duminica următoare, dar „Golden Dome” ar fi putut fi perceput ca ostentativ, așa că s-a ales numele „Iron Dome”. » – Colonelul S.

Specificații

Conform Rafael, producătorul sistemului, acesta are scopul de a contracara rachete cu rază scurtă de acțiune și obuze de 155 de milimetri, pe o rază de 70 de kilometri. Sistemul poate opera pe timp de zi și de noapte, sub condiții de vreme neprielnice și poate intercepta mai multe ținte simultan.

Sistemul are 3 componente centrale:
1. Radar de detectare și urmărire
2. Componentă de Battle Management și control (BMC)
3. Unitate de lansare a rachetelor Tamir echipate cu senzori electro-optici și mai multe aripioare pentru manevrabilitate crescută. O baterie obișnuită are în compoziție între 3 și 4 lansatoare, cu 20 de rachete pe lansator.

Radarul detectează lansarea proiectilelor și le urmărește traiectoria. BMC-ul calculează punctul de impact în funcție de datele primite de la radar, pentru a determina dacă proiectilul țintă reprezintă o amenințare pentru o anumită zonă. Numai atunci când se constată o posibilă amenințare, o rachetă-interceptor este lansată pentru a distruge rachetele inamice, înainte de a atinge zona de impact.

Comparație cu o baterie antirachetă obișnuită

O baterie antirachetă obișnuită este alcătuită dintr-o unitate radar, un BMC și mai multe lansatoare, toate aflate în aceeași locație.

În schimb, sistemul Iron Dome este alcătuit din mai multe lansatoare dispuse pe o zonă mai mare. Fiecare lansator este controlat independent, printr-o conexiune wireless securizată. Anumite surse susțin că o baterie poate proteja o zonă urbană cu o arie de aproximativ 150 de km pătrați.

Activitatea sistemului

Sistemul Iron Dome a intrat în funcțiune la începutul anului 2011, fiind amplasate în proximitatea bazelor forțelor aeriene în sudul Israelului. Putea fi pus și în alte zone precum orașul Sderot, în perioade de activitate crescută în apropierea graniței cu Gaza.

Pe data de 21 august 2011, Ynetnews a raportat succesul sistemului împotriva rachetelor din Gaza, atrăgând atenția asupra faptului că primarii din orașele sudice cereau dreptul de a fi următorii care să primească baterii în zona lor. Orașele Ashdod, Ofakim, Netivot, Beersheba și Ashkelon au cerut sisteme în proximitatea lor, dar la acel moment, Forțele Armate Israeliene dispuneau numai de 2 baterii.

În timpul Crizei Israel-Palestina din anul 2021, peste 4300 de rachete au fost lansate de către Hamas din Gaza de pe 11 până pe 21 mai. În primele 24 de ore, 470 de rachete au fost lansate, cu mult mai multe decât mai fuseseră lansate până atunci. Dintre toate rachtele, aproximativ 17% erau rachete de rază lungă îndreptate spre Tel Aviv, din nou, mai mult decât de obicei. Aproximativ 680 dintre rachete și-au ratat ținta și au aterizat în Gaza. Sistemele Iron Dome au interceptat aproximativ 90% dintre rachetele îndreptate spre orașe israeliene.

---

Imagine principală:

Bibliografie: