Cred că toată lumea are un film al copilăriei. Acele producții care te fac să te gândești la perioada aceea fără griji, când te bucurai de fiecare minut petrecut în fața ecranului și admirai poveștile prezentate. Din cauza filmului „Fiul munților”, astăzi cutreier potecile și, de fiecare dată, mă gândesc la versiunea mea de la 5 ani care și-ar fi dorit să fie ca Matei, protagonistul poveștii. Ea ar fi vrut să umble haihui toată ziua printre pereții înalți ai munților, printre brazii ce parcă atingeau cerul, să simtă mirosul pădurii și să culeagă flori de câmp. Dacă se putea să și salvez pe cineva și să fiu implicată într-o poveste similară cu cea a lui Matei, nu ar fi existat o fetiță mai fericită pe lume. Dar hai să îți povestesc despre ce e vorba.
În 1981, în cinematografe se lansa „Fiul munților”, în regia lui Gheorghe Naghi. Rolurile principale au fost interpretate de Carmen Strujac (Maria), Isabela Zaharia (Alina) și Iulian Bălțătescu (Matei). Povestea ni-l aduce în față pe Matei, un băiat al cărui tată lucra la stația meteorologică. Acesta i-a găsit pe Alina, Maria și domnul Eric, trei turiști ce s-au rătăcit pe munte din cauza unor marcaje trasate intenționat greșit. Băiatul îi confundă, inițial, cu vânătorii care veneau să-l împuște pe Mitică, ursul din regiune care, de altfel, îi era prieten băiatului. Aflând despre situația lor adevărată, se oferă să-i adăpostească de furtuna ce tocmai începea în cabana de la stația meteo.
Nu o să îți povestesc toată acțiunea, am o mică speranță că te-am făcut curios și că vei da o căutare să-l vizionezi. Nici nu este foarte lung, are puțin peste o oră, numai bun de vizionat într-o seară de relaxare. Pentru mine, nu este o simplă producție care prezintă o poveste cu final fericit. Este filmul care m-a făcut să descopăr frumusețea munților, să vreau să fiu și eu ca Matei, un copil crescut în natură, în libertate, care își petrece majoritatea timpului în vârful muntelui. Am vrut să fiu fata munților. Mi-ar plăcea să cred că i-am îndeplinit, măcar pe jumătate, dorința versiunii mele de la 5 ani.
Mă întreb, oare câți Matei i-au influențat pe adulții de astăzi? Câți astfel de „eroi” există în lume? Câți adulți au ajuns ce sunt astăzi datorită filmelor din copilărie? Ar fi un studiu interesant de făcut.
Până atunci, dacă vrei să descoperi și alte povești din munți, îți recomand și următoarele filme: „Tatăl mută munții”, „14 peaks: Nothing is impossible”, „Everest”, „Touching the Void”.
Imagine prinicipală:
Pozele din stânga sunt din arhiva personală. Afișul din colaj este de pe: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Fiul_muntilor_1981.jpg